Muzeul de Etnografie

În cadrul patrimoniului muzeal botoşănean, colecţia   etnografică ocupă un loc de suflet, sufletul civilizaţiei săteşti. Primele achiziţii pentru un viitor muzeu etnografic au început din anii 1957-1958. Mai târziu, în anul 1967, inventarul s-a îmbogăţit cu donaţia făcută de preotul Dumitru Grigoraş de la Oraşeni-Deal,  cuprinzând 70 de piese. Până în anul 1983 numărul de piese a ajuns la 773. Între anii 1989-2007 piesele etnografice reprezentând arhitectura populară, ocupaţiile zonei, meşteşugurile, ceramica, piesele de mobilier, ţesăturile, portul popular, accesoriile pentru obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou, ouăle decorate, au fost integrate în expoziţia permanentă, adăpostită într-o clădire de sec. XVIII " CASA MANOLACHE IORGA" (străbunicul istoricului Nicolae Iorga) şi între anii 1902-1947 locuinţa SAINT-GEORGES (arhitectul şef al oraşului Botoşani).
Pe lângă piesele reprezentând cultura populară a zonei Botoşani, inventarul cuprinde şi un număr de 1146 de piese (ceramică, port popular, ştergare, desagi şi traiste din alte zone etnografice ale României) - colecția Maria și Nicolae Zahacinschi.
În anul 2008 inventarul numără în total 3428  piese. Valoarea pieselor este dată de vechimea lor (unele din ele fiind şi datate cu anii 1819, 1826, 1853, 1878, 1903, 1904 - obiecte de cult, piese de mobilier, ţesături, ceramică), de motivele decorative cu simboluri specifice zonei şi de cromatică.
Patrimoniul etnografic a fost continuu valorificat nu numai prin expoziţia permanentă (până la retrocedarea clădirii),dar şi prin multe expoziţii temporare de succes care sunt şi în continuare deschise în diferite locaţii potrivite pentru un patrimoniu muzeal şi chiar cu o expoziţie la Cernăuţi (Ucraina).