Muzeul de Istorie Botosani

Cele mai vechi urme ale civilizaţiei omeneşti din această parte de ţară, se păstrează la Muzeul Judeţean de Istorie şi la Muzeul de Arheologie Săveni, ele constând în unelte şi arme din piatră cioplită şi os, resturi fosile ale unor animale preistorice, cărora li se adaugă un exponat unic în Europa de S-E - un adăpost omenesc din paleolitic, parţial reconstituit. Descoperite la Ripiceni - Izvor, Mitoc şi Crasnaleuca, aceste vestigii reţin, deopotrivă, atenţia specialiştilor şi a vizitatorilor, constituindu-se unele dintre punctele de mare atracţie ale celor două muzee.
Muzeele din Botoşani şi Săveni deţin un extrem de bogat patrimoniu de piese neolitice, ilustrative pentru cultura Cucuteni, în al cărei areal a fost cuprins, pe deplin şi teritoriul de astăzi al judeţului.
Ceramica lucrată manual, decorată cu motive geometrice, pictată în două sau trei culori (alb, roşu, negru) incizate sau excizate, extrem de variată în privinţa formelor (străchini, castroane, căuşe, vase de provizii, vase tip binoclu etc.) şi dimensiunilor, figurinele antropomorfe şi zoomorfe legate de cultul fecundităţii şi fertilităţii, vetrele şi altarele, uneltele din piatră şlefuită şi os, descoperite la Drăguşeni, Ştefăneşti, Truşeşti sau Cucorăni, fac dovada unei civilizaţii avansate, comparabile cu cele mai cunoscute civilizaţii ale timpului.

Epoca metalelor, în care geto-dacii se individualizează din masa tracilor şi îşi construiesc prima organizaţie statală, ub regele Burebista (sec. I a. Chr.) este ilustrată în expoziţia de bază a Muzeului Judeţean de Istorie prin intermediul unui important număr de obiecte din rândul cărora se detaşează cele descoperite în cetatea de la Stânceşti (sec. VI - V a. Chr.) - unelte, arme, podoabe, obiecte casnice şi vase ceramice, unele de factură greacă, pe cele descoperite la Lozna, com. Dersca - unelte din fier, datând din ultimul secol al mileniului I a. Chr. Etc.
Perioada corespunzătoare existenţei provinciei romane Dacia şi cea a desăvârşirii procesului de formare a poporului român este ilustrată, în Muzeul Judeţean de Istorie, prin numeroase obiecte de factură carpică, dar şi de obiecte de factură romană, pătrunse în spaţiul dacilor liberi pe calea schimbului (vase de provizii, amfore, cupe, opaiţe etc), vase pentru ofrande şi obiecte de podoabă descoperite în morminte de înhumaţie din secolele III-IV, monede şi unelte agricole.

Epocii prefeudale şi celei feudale îi aparţin uneltele, vasele ceramice, armele şi tezaurele cu obiecte şi monede de argint descoperite la Hudum, Stăuceni sau Lunca (sec. XIV - XV), cahlele şi butonii din ceramică smălţuită de la ctitoriile lui Ştefan cel Mare, bisericile „Sf. Nicolae" din Dorohoi (1495) şi „Sf. Nicolae Popăuţi" - Botoşani (1496), inelele cu sigiliu şi paftalele din secolele XVI- XVII şi un important număr de documente - cărţi bisericeşti, hrisoave domneşti etc.
Epoca modernă - marcată de revoluţiile de la 1821 şi 1848, de realizarea statului naţional în anul 1859 şi proclamarea independenţei de stat a României în anul 1877 şi în anul 1918 de făurirea statului naţional unitar, este ilustrată, de asemenea, în muzeu, printr-o varietate de obiecte şi documente, care probează participarea botoşănenilor la evenimentele amintite şi punctează aspecte ale evoluţiei Botoşanilor în această perioadă pe plan economic, politic, social şi cultural. Arme, brevete, medalii şi decoraţii, uniforme militare, ustensile tehnice din manufacturile botoşănene din secolul al XIX-lea, unităţi de măsură din timpul domniei lui Al. Ioan Cuza, obiecte personale care au aparţinut unor participanţi la evenimentele perioadei, fotografii şi documente originale, completează imaginea unei epoci de profunde transformări în viaţa ţării şi a ţinutului Botoşanilor, deopotrivă.
Un loc important în muzeu este dedicat contribuţiei pe care ţinutul Botoşanilor a adus-o la dezvoltarea culturii româneşti. Reţin atenţia fotografiile înfăţişând personalităţi celebre născute în judeţul Botoşani - Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, Grigore Antipa, Dimitrie Brândză, Octav Băncilă etc. şi câteva obiecte aparţinând unora dintre aceştia, piese de mobilier din ultima locuinţă din Bucureşti a pictorului Ştefan Luchian şi o vioară care a aparţinut lui George Enescu.

Perioada dintre cele două războaie mondiale, ultima prezentată în muzeu este ilustrată printre altele, de documente originale privind dezvoltarea urbanistică, viaţa economică, politică şi socială a judeţului Botoşani - cărţi poştale ilustrate, ziare, acte de proprietate - obiecte provenind de la cele câteva unităţi industriale din judeţ - maşină de cusut de la Fabrica de lenjerie „Hercules" din Botoşani, matriţă de la Fabrica de zahăr Ripiceni - obiecte de inventar agricol - măsură pentru cereale sau aparate tehnice (telefoane Bell, aparat de fotografiat Kodak alături de un exponat deosebit - urna de vot a Consiliului Judeţean din perioada amintită, cu însemnul judeţului (coasa) marcat de acesta.
Multe alte documente ilustrează cultura şi învăţământul, dintre acestea remarcându-se cele care fac trimitere la cele mai importante unităţi şcolare (Liceul Laurian, Şcolile normale de Băieţi „Mihai Eminescu" şi Al. Vlahuţă din Şendriceni la Societăţile culturale „Liga Culturală", „Armonia" la personalităţile epocii, originare din judeţul Botoşani, scriitori, poeţi, oameni de ştiinţă etc. Un spaţiu important în acest sector a fost acordat matematicianului de renume european - Octav Onicescu şi medicului chirurg Iacob Iacobovici. Obiectele personale care au aparţinut acestora, expuse în muzeu - piese de mobilier, lucrări ştiinţifice, brevete şi decoraţii româneşti şi străine - fac dovada marelui prestigiu de care s-a bucurat şi reconfirmă faptul că Botoşanii au fost o veritabilă citadelă a culturii româneşti.