Muzeul Memorial “George Enescu” – Dorohoi

Muzeul „George Enescu" din Dorohoi, amenajat în casa  cumpărată în anul 1910 de Costache Enescu, tatăl compozitorului, inaugurat în anul 1957 şi reorganizat recent, expune obiecte şi documente de mare valoare legate de viaţa şi activitatea marelui muzician. Fotografii originale din anii copilăriei petrecute la Liveni şi Cracalia, fotografii ale părinţilor - Costache şi Maria Enescu, scrisori originale, obiecte personale - pianul, mai multe viori şi bagheta, ochelarii, un costum de concert, programe de concert - sunt câteva dintre piesele de rezistenţă ale muzeului.
O casă în stil moldovenesc, construită pe la 1881, casă în care până la 1919 (anul morţii) a locuit Costache Enescu, tatăl muzicianului, adăposteşte astăzi Muzeul Memorial „George Enescu" din Dorohoi.
Enescu a păstrat-o, venind adeseori la Dorohoi unde găsea locul potrivit pentru odihnă şi creaţie. În camera sa de lucru care se păstrează şi astăzi, George Enescu a scris Cvartetul de coarde op. 30, Simfonia a 3-a. Aici îşi simţea sporite capacităţile sale creatoare: „O lună de zile pe an trebuie sa vin să calc pe pământul ţării mele."
După moartea maestrului, un grup de intelectuali din Dorohoi în frunte cu profesorul de desen Constantin Radinschi, ale cărui lucrări sunt expuse în muzeu, au reuşit să o transforme în muzeu la doi ani de la moartea lui George Enescu (1957).

Pornind de la un număr de 116 obiecte, colecţia s-a îmbogăţit în timp ajungând  astăzi la 1200: obiecte originale de mobilier şi îmbrăcăminte, fotografii, fotocopii, afişe şi programe concert, lucrări de pictură, grafică, peniţă, sculptură, manuscrise muzicale, corespondenţă, toate oferind preţioase informaţii asupra vieţii şi activităţii Maestrului, în special evenimente din viaţa sa legate de aceste meleaguri. Muzeul memorial George Enescu Dorohoi a fost reorganizat în 2005, anul în care am comemorat 50 de ani de la moartea muzicianului. Începând din acest an aici funcţionează un salon muzical, locul unde periodic au loc concerte, recitaluri, amintind de vremurile în care însuşi Enescu exersa, compunea, cânta în casa din strada ce astăzi îi poartă numele.